Duminica, 17 ianuarie
Ziua asta a inceput de vineri. Lunga zi... Si cand te gandesti ca as fi vrut ca anul asta sa nu existe in calendar...
La prima ora colegii de naveta mi-au oferit ca si in alte zile, putine, dar importante clipe de veselie. Amintirile mele de la revolutie, povestile auzite de ei cu teroristi (caci erau mici rau pe vremea aia). Veselie impletita cu gandurile la cea care s-a retras din grupul nostru in cel mai prost moment si cu cel mai neinspirat motiv. O noua dovada ca nu trebuie sa mai cred in nimeni 100%. Doar ca uit repede si doar ca in naivitatea mea cred ca e toata lumea ca mine. (Eu, grozava...Aiurea!)
Ziua asta a inceput de vineri. Lunga zi... Si cand te gandesti ca as fi vrut ca anul asta sa nu existe in calendar...
La prima ora colegii de naveta mi-au oferit ca si in alte zile, putine, dar importante clipe de veselie. Amintirile mele de la revolutie, povestile auzite de ei cu teroristi (caci erau mici rau pe vremea aia). Veselie impletita cu gandurile la cea care s-a retras din grupul nostru in cel mai prost moment si cu cel mai neinspirat motiv. O noua dovada ca nu trebuie sa mai cred in nimeni 100%. Doar ca uit repede si doar ca in naivitatea mea cred ca e toata lumea ca mine. (Eu, grozava...Aiurea!)
La servici ma asteptau niste frezii superbe pe birou. M-am uitat catre R. Eram sigura ca e ea vinovata. "Stiu ca sunt preferatele tale si am vrut sa le ai in casa poimaine. Sunt proaspete. Sunt si de la mama." Bineinteles ca am plans cu sughituri. Ne-am imbratisat cateva minute si am trecut la alte povestiri despre alea grele: banci, datorii, socoteli si chestii... "Ai grija de tine, ca daca nu ai sanatate..."
Mai tarziu a aparut A. online, incercand si reusind sa ma faca sa zambesc cu cateva povestiri de-ale lui. Are copilul asta o putere de a te ridica din amar... As spune mai mult, dar zic si eu ca el: liniste.
La un moment dat se iveste si V., si ea tot pe messenger. Cu urarile zilnice. Nestiind data exacta a hotarat sa-mi ureze in fiecare zi cele trebuincioase si s-a tinut de cuvant ca o prietena adevarata ce se afla. Necazul e ca insista sa ne vedem azi (intre timp a aflat ziua) si eu chiar nu pot. I-am explicat si ea oricum stia ... destule. Mi-a propus un Mc., dar acolo am zis ca nici atat nu pot. Asa ca mi-a stors promisiunea de a ne intalni undeva, pe o banca, pe un bulevard, cateva minute. Nu stiu cum voi respecta. Dupa discutia avuta cu mine in oglinda la prima ora... nu-mi vine sa ies nici pana la poarta. Dar promisiunea ca ne pupam de ziua mea va trebui s-o tin, ca altfel V. suna la 112 si nu stiu cine vine peste mine: salvarea, politia sau pompierii.
Apoi am primit in dar un pistol de la M. O poza cu un pistol. Mi l-a recomandat nu ca sa ma sinucid, ci penrtu a-i impusca iute pe anumiti rai care nu ma lasa sa fiu vie. Ne-am mai amuzat un pic: haz de necaz.
Inainte de plecarea de la birou am primit urarile colective pe care I. le-a compus, caci ea ma stie si ma diseaca pana in strafunduri, mereu cu sfaturi si ganduri bune. Pe dosul unui superb peisaj de iarna, reprezentand un sat cu o biserica in centrul lui, acoperit de zapezi, pe dos sta scris:
Mai tarziu a aparut A. online, incercand si reusind sa ma faca sa zambesc cu cateva povestiri de-ale lui. Are copilul asta o putere de a te ridica din amar... As spune mai mult, dar zic si eu ca el: liniste.
La un moment dat se iveste si V., si ea tot pe messenger. Cu urarile zilnice. Nestiind data exacta a hotarat sa-mi ureze in fiecare zi cele trebuincioase si s-a tinut de cuvant ca o prietena adevarata ce se afla. Necazul e ca insista sa ne vedem azi (intre timp a aflat ziua) si eu chiar nu pot. I-am explicat si ea oricum stia ... destule. Mi-a propus un Mc., dar acolo am zis ca nici atat nu pot. Asa ca mi-a stors promisiunea de a ne intalni undeva, pe o banca, pe un bulevard, cateva minute. Nu stiu cum voi respecta. Dupa discutia avuta cu mine in oglinda la prima ora... nu-mi vine sa ies nici pana la poarta. Dar promisiunea ca ne pupam de ziua mea va trebui s-o tin, ca altfel V. suna la 112 si nu stiu cine vine peste mine: salvarea, politia sau pompierii.
Apoi am primit in dar un pistol de la M. O poza cu un pistol. Mi l-a recomandat nu ca sa ma sinucid, ci penrtu a-i impusca iute pe anumiti rai care nu ma lasa sa fiu vie. Ne-am mai amuzat un pic: haz de necaz.
Inainte de plecarea de la birou am primit urarile colective pe care I. le-a compus, caci ea ma stie si ma diseaca pana in strafunduri, mereu cu sfaturi si ganduri bune. Pe dosul unui superb peisaj de iarna, reprezentand un sat cu o biserica in centrul lui, acoperit de zapezi, pe dos sta scris:
Noi toti iti dorim:
1. SANATATE MULTA
2. BUCURII ... "DE LA COPII"
3. REALIZARI PE TOATE PLANURILE
4. SA NU MAI PLANGI DECAT DE BUCURIE
Doamne ce-am mai plans... Am plans de fericire, dar nu puteam sa-i spun ca sub ea zace si furnitura gratuita de tristete. (colegii mei inteleg termenul - sunt componente puse la dispozitie in mod gratuit de beneficiar, care adesea dau mari batai de cap, mai cu seama din pricina greutatilor).
Seara de vineri nu se va povesti nici macar aici. Nu avea nimic in comun cu vreun posibil eveniment in familie.
Sambata a inceput cu o vizita la bunica lui M. care astepta un cat de mic ajutor pentru cei trei copii ramasi in grija ei, cu gandul la o mama ce nu se stie cand si daca se va recupera. I-am promis ca o sa fie bine. Trebuie sa ma tin de promisiune si stiu ca Dumnezeu ma va ajuta. Adica ii va ajuta pe ei. Legat de asta am mai avut vineri un inceput de bucurie de la dl. director M. la care am apelat pentru o relatie la clinica aia grozava unde greu se poate ajunge. Dupa ce i-am povestit intamplarea, a glumit "sa nu-mi spuneti ca i-ati luat pe copii la dvs., ca va cred in stare" si m-a asigurat ca luni discuta cu cine trebuie.
A urmat piata, casa, pranzul, un pic de somn, bucatareala... d'astea obisnuite de sambata.
Marta mea nu mai avea rabdare. Isi propusese sa se trezeasca la 12 noaptea ca sa-mi dea darul ei. N-a mai rezistat si pe la 7 s-a prezentat cu punga plina. Avea cate ceva pus bine de ea din vremea Craciunului: cafea (pachetul pe care nu-l mai gaseam si pe care l-am cautat innebunita atunci, stiind ca este) si ciocolata fina. Apoi, ca si la alte ocazii cand nu a dispus de un oarecare buget mi-a oferit din bijuteriile ei o bratara si un lantisor cu medalionul in forma de inima, cu initiala M "poti sa te gandesti si ca e M de la MAMA". Dar ce e mai minunat in darul ei sunt 3 mici felicitari facute de mana ei. Minunate. Aaaaa, era sa uit. Mi-a adus un biletel si de la o colega, A.M.S. care a rugat-o sa ma felicite din partea ei.
Acu vrea cineva sa stie daca a fost de plans sau nu? E clar ca de fericire 100%.
Seara am primit si un sms extrem de incurajator, chiar daca nu de felicitare, caci acolo nu se cunoaste nimic despre ziua mea, dar acolo e ca si cum ar fi ziua mea in mai multe randuri.
Duminica. Offff.
Freziile s-au intins pana peste patul meu. M-a luat cu frig de la zapada din satul nins, dar am dat fuga in bucatarie, unde dorul de buna mea L. m-a facut sa-mi fac o cafea cu lapte foarte dulce, cum ii placea ei. Am luat incet pozele celor doua mame de pe comoda unde se odihnesc de obicei si mi le-am pus aici, aproape, ca sa stam de vorba si ca sa vad ce-mi transmit. Mama e mai zambitoare, mai increzatoare ca voi fi bine. L. pare trista. Ori fac ceva serios, ori va trebui sa pun o alta poza de-a ei in rama. Va iubesc, dragele mele, va iubesc atat de mult! Stiu ce tort bun si ce snitele din piept de pui grozave mi-ati fi facut azi. O sa fac si eu ceva..., ca mai tarziu l-am chemat pe micul M. la noi ca sa mai uite de necazul lui si cu el si cu Marta... vom sarbatori ceva.Cu voi o sa vorbesc toata ziua, caci de azi va schimb locul si va pun la mine in odaita ca sa comunicam mai mult.
Despre tata am uitat sa spun ca anul asta (asa cum nu s-a mai intamplat in ultimii ani), s-a gandit la mine din timp. Mi-a adus inca de la inceputul saptamanii niste vin de la tanti L. (adica tot de la el) ca sa am sa cinstesc si eu musarifii. Care musafiri? Ii voi servi pe colegi luni cu un paharel din vinul lui tataitu'. Si asa m-au atentionat ca anul asta sa-mi bag mintile-n cap si sa nu ma mai deranjez atat ca in fiecare an. Ei n-au inteles pana acum ca eu nu ma deranjam niciodata si ca faceam totul din tot sufletul, ca aia imi era sarbatorirea de ziua mea. (Ba parca anul trecut a venit V. cu ai ei la mine, ca sa-mi faca surpriza).
Tot in dimineata asta am deschis (normal, ca altfel n-as fi putut scrie aici) blogul. Surprize! Surprize! Trei anonimi dintre care doi stiau ceva si de ...ziua asta. Primul mi s-a parut o oarecare inscenare, dar si gluma daca e, important e ca mi-a picat bine in asa un pustiu... stimata doamna, din Canada azi, facultate, anul 2... ajutor?! In fine.Tipa din Spania am crezut intai ca e M. a lui E., dar pare-se ca e cineva necunoscut. E drept ca M. m-ar fi sunat mai degraba azi decat sa se dea anonima ieri. Apoi fostul coleg de liceu care nu mai stie exact cum ma chema. Frumoase surprize intr-o zi pe care o asteptam mai ...intunecata.
Doamne, acum vreau sa-ti spun tie doua vorbe. Nu vreau sa te manii, nici sa para ca am uitat de Tine. Chiar si din ceea ce am scris aici se vede ca nu-s chiar ultima amarata. Sanatoasa (atat cat vreau sa stiu) sunt, copil zdravan, iubitor si sensibil (asta nu e bine deloc) am, oameni care sa ma pretuiasca uneori exista. Atunci de ce sa ma vait, de ce sa sufar si de ce sa plang?! Dar Tu, Doamne, Tu chiar vezi si restul pe care nu il vede lumea, tu chiar citesti sufletului meu si dorurile si pustiurile, deci... poti macar sa ma ierti daca nu am calculat bine lucrurile si am inclinat mai mult balanta in partea in care n-ar fi trebuit. E clar ca n-ar fi trebuit dupa Tine, care esti BINELE, care alungi RAUL si care astepti sa stim si noi sa deslusim corect ce si cum. Atunci, uite rugaciunea mea din ziua asta... mare: Ajuta-ma sa vad corect ce-i de vazut, comanda sufletului meu sa iubeasca mai putin pe cine nu merita si sa ofere tot ce are celor cu nevoie de dragostea mea. Si comanda Doamne mintii mele sa inteleaga ca nu mai trebuie sa gandeasca atat sau ca trebuie sa gandeasca mai strict inginereste si sa accepte lucrurile asa cum sunt. Si promite-mi Tu, Bunule, ca nu voi ramane singura! (Tu intelegi exact la ce ma refer). Amin!
Seara de vineri nu se va povesti nici macar aici. Nu avea nimic in comun cu vreun posibil eveniment in familie.
Sambata a inceput cu o vizita la bunica lui M. care astepta un cat de mic ajutor pentru cei trei copii ramasi in grija ei, cu gandul la o mama ce nu se stie cand si daca se va recupera. I-am promis ca o sa fie bine. Trebuie sa ma tin de promisiune si stiu ca Dumnezeu ma va ajuta. Adica ii va ajuta pe ei. Legat de asta am mai avut vineri un inceput de bucurie de la dl. director M. la care am apelat pentru o relatie la clinica aia grozava unde greu se poate ajunge. Dupa ce i-am povestit intamplarea, a glumit "sa nu-mi spuneti ca i-ati luat pe copii la dvs., ca va cred in stare" si m-a asigurat ca luni discuta cu cine trebuie.
A urmat piata, casa, pranzul, un pic de somn, bucatareala... d'astea obisnuite de sambata.
Marta mea nu mai avea rabdare. Isi propusese sa se trezeasca la 12 noaptea ca sa-mi dea darul ei. N-a mai rezistat si pe la 7 s-a prezentat cu punga plina. Avea cate ceva pus bine de ea din vremea Craciunului: cafea (pachetul pe care nu-l mai gaseam si pe care l-am cautat innebunita atunci, stiind ca este) si ciocolata fina. Apoi, ca si la alte ocazii cand nu a dispus de un oarecare buget mi-a oferit din bijuteriile ei o bratara si un lantisor cu medalionul in forma de inima, cu initiala M "poti sa te gandesti si ca e M de la MAMA". Dar ce e mai minunat in darul ei sunt 3 mici felicitari facute de mana ei. Minunate. Aaaaa, era sa uit. Mi-a adus un biletel si de la o colega, A.M.S. care a rugat-o sa ma felicite din partea ei.
Acu vrea cineva sa stie daca a fost de plans sau nu? E clar ca de fericire 100%.
Seara am primit si un sms extrem de incurajator, chiar daca nu de felicitare, caci acolo nu se cunoaste nimic despre ziua mea, dar acolo e ca si cum ar fi ziua mea in mai multe randuri.
Duminica. Offff.
Freziile s-au intins pana peste patul meu. M-a luat cu frig de la zapada din satul nins, dar am dat fuga in bucatarie, unde dorul de buna mea L. m-a facut sa-mi fac o cafea cu lapte foarte dulce, cum ii placea ei. Am luat incet pozele celor doua mame de pe comoda unde se odihnesc de obicei si mi le-am pus aici, aproape, ca sa stam de vorba si ca sa vad ce-mi transmit. Mama e mai zambitoare, mai increzatoare ca voi fi bine. L. pare trista. Ori fac ceva serios, ori va trebui sa pun o alta poza de-a ei in rama. Va iubesc, dragele mele, va iubesc atat de mult! Stiu ce tort bun si ce snitele din piept de pui grozave mi-ati fi facut azi. O sa fac si eu ceva..., ca mai tarziu l-am chemat pe micul M. la noi ca sa mai uite de necazul lui si cu el si cu Marta... vom sarbatori ceva.Cu voi o sa vorbesc toata ziua, caci de azi va schimb locul si va pun la mine in odaita ca sa comunicam mai mult.
Despre tata am uitat sa spun ca anul asta (asa cum nu s-a mai intamplat in ultimii ani), s-a gandit la mine din timp. Mi-a adus inca de la inceputul saptamanii niste vin de la tanti L. (adica tot de la el) ca sa am sa cinstesc si eu musarifii. Care musafiri? Ii voi servi pe colegi luni cu un paharel din vinul lui tataitu'. Si asa m-au atentionat ca anul asta sa-mi bag mintile-n cap si sa nu ma mai deranjez atat ca in fiecare an. Ei n-au inteles pana acum ca eu nu ma deranjam niciodata si ca faceam totul din tot sufletul, ca aia imi era sarbatorirea de ziua mea. (Ba parca anul trecut a venit V. cu ai ei la mine, ca sa-mi faca surpriza).
Tot in dimineata asta am deschis (normal, ca altfel n-as fi putut scrie aici) blogul. Surprize! Surprize! Trei anonimi dintre care doi stiau ceva si de ...ziua asta. Primul mi s-a parut o oarecare inscenare, dar si gluma daca e, important e ca mi-a picat bine in asa un pustiu... stimata doamna, din Canada azi, facultate, anul 2... ajutor?! In fine.Tipa din Spania am crezut intai ca e M. a lui E., dar pare-se ca e cineva necunoscut. E drept ca M. m-ar fi sunat mai degraba azi decat sa se dea anonima ieri. Apoi fostul coleg de liceu care nu mai stie exact cum ma chema. Frumoase surprize intr-o zi pe care o asteptam mai ...intunecata.
Doamne, acum vreau sa-ti spun tie doua vorbe. Nu vreau sa te manii, nici sa para ca am uitat de Tine. Chiar si din ceea ce am scris aici se vede ca nu-s chiar ultima amarata. Sanatoasa (atat cat vreau sa stiu) sunt, copil zdravan, iubitor si sensibil (asta nu e bine deloc) am, oameni care sa ma pretuiasca uneori exista. Atunci de ce sa ma vait, de ce sa sufar si de ce sa plang?! Dar Tu, Doamne, Tu chiar vezi si restul pe care nu il vede lumea, tu chiar citesti sufletului meu si dorurile si pustiurile, deci... poti macar sa ma ierti daca nu am calculat bine lucrurile si am inclinat mai mult balanta in partea in care n-ar fi trebuit. E clar ca n-ar fi trebuit dupa Tine, care esti BINELE, care alungi RAUL si care astepti sa stim si noi sa deslusim corect ce si cum. Atunci, uite rugaciunea mea din ziua asta... mare: Ajuta-ma sa vad corect ce-i de vazut, comanda sufletului meu sa iubeasca mai putin pe cine nu merita si sa ofere tot ce are celor cu nevoie de dragostea mea. Si comanda Doamne mintii mele sa inteleaga ca nu mai trebuie sa gandeasca atat sau ca trebuie sa gandeasca mai strict inginereste si sa accepte lucrurile asa cum sunt. Si promite-mi Tu, Bunule, ca nu voi ramane singura! (Tu intelegi exact la ce ma refer). Amin!
