In proportie de 90% aleg sa scriu aici cand sunt trista, in vreme ce, atunci cand sunt fericita prefer sa tin "fericirile" pentru mine. Seamana a egoism, a rautate bruta, a atentat la linistea si pacea omenirii? Chiar asa?!

M-am luat si m-am sucit pe toate partile, m-am tras de urechi, m-am certat, dar rezultatul...

Din partea cealalta, mi-am sustinut pozitia prin cereri de iertare, prin promisiuni de tipul: "alta data voi incerca sa ma gandesc de zece ori inainte", etc., etc.

Incercand s-o inteleg si pe nefericita si pe fericita, ma pun pe analizat si deduc urmatoarele:

- cand omul primeste o supradoza de amar, tine cat tine inauntru, dar la un moment dat, ca sa nu crape, se pune "pe dat pe-afara". O face in forme diverse: tipa, fuge in lumea mare, canta sau...scrie. Pe vremuri oamenii scriau in jurnalul din caseta cu cheita, pe care il descopereau (daca) acolo dupa moartea acestuia urmasii, care aveau ocazia sa mai afle cate ceva despre sufletul aluia care s-a dus. In zilele noastre, de cand cu computerul, de cand cu internetul, unii aleg sa se exprime mai "la vedere". De ce s-ar expune atat? Uneori in speranta ca cineva, vazandu-le mai "in direct" sufletul, ar pricepe si treburile s-ar mai drege. Alteori, se gandesc ca din experientele lor (neplacute), altii ar putea trage invataminte, foloase;

- in varianta fericitei, banuiesc doar ca fericirea nu poate fi usor exprimata in vorbe. Poti canta, scrie poezii, chiar inota in oceane de fericire, dar ca sa poti exprima in vorbe ceea ce simti... e greu uneori. Te poti teme ca ai face o nedreptate fericirii, ca nu ai putea-o zugravi in culorile ei reale si atunci ar putea semana a simpla bucurie. Asa ca alegi fie sa pastrezi fericirea in suflet atat cat poti, cat te lasa lumea, fie sa exprimi starea ta de fericire in diverse alte moduri. Cum? Oferind, daruind, impartind ceea ce ai castigat cu altii. Si atunci e capital chiar, daca cei cu care imparti merita, sau mai bine zis daca stiu sa pretuiasca ceea ce le dai. Daca stiu ca la randul lor sa aiba grija de acest dar si sa-l reimparta lumii. Poti avea privilegiul de a primi indarat bucatica pe care tocmai ai dat-o celuilalt, sau... ea sa se indrepte amplificata in alta directie. Oricum binele e bine. Iar tu, cu fericirea in suflet, ramai visand ca cineva (acel cineva) ti-o da inapoi doar tie, numai tie, bineinteles ca tie.

Si... macar si visul inseamna ceva.