Saptamana grea aproape de sfarsit.
Sfarsit de saptamana la colt de strada.
Teama de sambete, groaza de duminici.
Taceri interminabile si pustiiri prelungi.
Aceleasi temeri si aceleasi tristeti, care nu-mi mai dau pace si pe care nu sunt nicicum atat de capabila incat sa le alung odata pentru totdeauna.
Ma voi pregati sa intampin o femeie fericita, pe care nu stiu cum s-o conving sa-mi imprumute macar si pentru un an linistea ei. Dupa aceea as muri impacata.
Impacata cu altii? Cu mine..., nicidecum!!!!
Sfarsit de saptamana la colt de strada.
Teama de sambete, groaza de duminici.
Taceri interminabile si pustiiri prelungi.
Aceleasi temeri si aceleasi tristeti, care nu-mi mai dau pace si pe care nu sunt nicicum atat de capabila incat sa le alung odata pentru totdeauna.
Ma voi pregati sa intampin o femeie fericita, pe care nu stiu cum s-o conving sa-mi imprumute macar si pentru un an linistea ei. Dupa aceea as muri impacata.
Impacata cu altii? Cu mine..., nicidecum!!!!
......................................................
Am mancat o prajitura buna, una preferata, una proaspata, dar cu aroma de vechi, acel vechi care nu-mi poate iesi din minte si pe care nu vreau a-l alunga. Sunt oameni care traiesc in trecut, altii care se hranesc cu amintiri, altii care isi inchipuie ca viseaza, cand de fapt nici sa doarma nu mai pot. Altii...TRAIESC pur si simplu. A cui e viata asta? A LOR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu