miercuri, 2 septembrie 2009

Dupa inca o noapte de insomnii si dureri de toate felurile, am decis: m-am setat, mai pe romaneste mi-am programat creierul si sufletul sa reziste cu demnitate la orice lovitura, la orice vorba (inadins rostita ad alta voce), la orice fapta si chiar la orisice minciuna. Asadar, rasuciti cutitul in rana! Zilnic, daca saptamanal nu va satisface. E sange de varsat ani buni de acum 'nainte.
Este necesar, nu si suficient din pacate, ca in clipa asta sa uit de mine, de mine - suflet si sa-mi intocmesc de urgenta o lista, sau mai multe liste cu datorii: morale, spirituale si, nu chiar la urma, financiare. Sa fac o analiza de scurta durata, dar cat mai aprofundata, in urma careia sa stabilesc actiunile imediat urmatoare intru rezolvarea, chiar si partiala a ... belelelor.
Copiii. Raman acum, mai mult ca oricand, sensul vietii mele. Doamne, ai grija de ele, indura-te si de mine pana ce vietile lor nu vor mai depinde suta la suta de mine!
Astazi..., zi grea. Tremur si astept sa treaca ziua cu bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu