MAI DEPARTE:
Imi plac toate anotimpurile, fara sa pot fixa o ordine a preferintelor. Imi plac apoi muntii si marea, padurile si nisipul, pietrele si scoicile, ploaia si vantul, linistea si linistea (naturii si a sufletului).
Imi plac culorile, pastelurile in special. Imi place si albul. Negrul nu. Il port uneori, dar nu-mi place. O singura data, la o serata de mare "clasa", m-am simtit extrem de eleganta "in nero assoluto". In rest incerc sa-i alatur intotdeauna o culoare care sa-l invie.
Iubesc muzica (cu exceptii manelistice, neaparat de precizat) si ador sa dansez, chiar daca nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme.
Imi placeau petrecerile, atunci cand aveam cu cine "sa le petrec". Le organizam cu mare drag indiferent de numarul musafirilor. Si, corelat cu mesele festive, imi place sa gatesc, sa inventez retete noi, sa ornez, sa decorez, sa asezonez, sa aromatizez, sa condimentez etc. Rezultatele muncilor mele de "strasnica bucatareasa" obisnuiesc sa le etichetez prin: "bucate din suflet". Chiar zic adesea ca nu cred in afirmatii de genul: "nu stiu sa gatesc". Inteleg un "nu-mi place sa gatesc" si am ajuns sa accept aceasta replica mai mult ca inainte si s-o condamn mai putin. Sper totusi ca fata mea sa gateasca macar cat mine de bine, dar sa stie sa aleaga pentru cine.
Sunt (eram) fericita de Craciun, mai mult decat la oricare alta sarbatoare de peste an. Emotiile acelor zile incep cu mult inainte, cu cel putin o luna si se incheie cu greu la sfarsitul lui ianuarie, dupa aniversarile din familie. Ma doare ca alaturi de sentimentele de bucurie interioara pe care nimeni nu mi le poate lua, anul asta am mari temeri pentru perioada sarbatorilor. Vreau sa mai cred in Mos Craciun si sa-l rog de data asta ceva special. Tare-as vrea sa existe miracolul Craciunului.
Am enumerat cateva dintre bucuriile, placerile si fericirile mele.
Si, ca sa fie treaba incheiata oarecum, sa insir si lucrurile principale pe care le detest pe lumea asta: MINCIUNA, PREFACATORIA, LASITATEA, MITOCANIA si altele care intra tot in categoria asta.
Cam tampita postarea asta. Cui ii pasa ce-mi place, ce ma bucura, ce ma face sa sufar?! Sa mi-o leg de gat. Asa, ce-i care au uitat cine sunt sa-si aminteasca, iar noile cunostinte sa stie sa ma ocoleasca (eventual).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu