In alte imprejurari astazi as fi scris mult si inflacarat.

Sufletul e mut si surd, dar nu si orb. Ochii cauta sa se opreasca undeva, in liniste, dar linistea e undeva..., candva... ori niciunde, nicicand. Mainile se intind catre departari si se intorc uscate de vant si ude de ploi, ... neatinse de mana de om. Gandurile au aterizat din inalturi si-si trag sufletul intr-o pauza ... de gandire, bineinteles.

Puterile ma lasa. Doar picioarele se tin tari (inca), spre a ma putea purta prin lumea asta.

Cale batuta, doamna! Ia-ti in desaga si pingele noi de schimb, ca mult mai ai de umblat! Eeeei si daca mai speri sa si dansezi vreodat', nu uita de opincile ale bune!

.........................................

Nedumerire: Cum de stiu romanii de "Valentine's day" si n-au habar de Dragobete? Oameni buni, va nascurati in Romania, nene (frate/vere/nenica)!

Am avut senzatia ca toti se uitau la mine ca la o nebuna.
...............
Nu-i nimic anormal intr-un om care se bucura enorm de venirea pe lume a unui copil, a inca unui copil (oricare ar fi el - am curajul sa spun si asta!). Nu-i nici intr-un caz ciudat sa plangi de atata fericire, da, fericire, mai mult decat bucurie. Oamenii se straduiau oarecum sa zambeasca: "Da, da, sa traiasca!" Unii nici macar atat nu au simtit. La altii nici nu a putut ajunge mesajul. Sunt si situatii mai... speciale, sa zicem. Dar sunt si persoane care nu pot fi atinse cu nimic. Nimic altceva decat acele lucruri pe care numai ei le desemneaza drept importante le pot retine atentia.
...............
E trist sa nu gasesti o oglinda in care sa poti vedea dublura bucuriei tale. Aaaaa, sa iei ciobul de sticla, cu rama aurita eventual si sa te vezi tot pe tine in fericire, asta... asta se transforma intr-o bucurie tampa, mai pe larg, tampita rau. Si atunci pleci pe strazi si te bucuri cu cerul de deasupra. Sigur norii vor impartasi fericirea ta. Si de-sigur ca si Soarele se fericeste deodata cu tine, ca doar d'aia e Soare. Poti sa tragi un chiot si dinaintea pamantului, care e pe aceeasi lungime de unda cu tine (atentie numai la asfalt, betoane, si alte placari, ca sa nu distorsioneze mesajul!). Si ciuleste urechile bine, ca din Jos ori din Sus ceva tot ti se va intoarce, un fosnet, o adiere, un cu-tremur, o raza... De Sus ori de Jos Cineva te vede, simte deodat' cu tine si-ti impartaseste Bucuria. Da, si deja simti si tu ca incepi sa te bucuri de libertatea de a te bucura.
..................
Sa traiasca TOTI copiii din intreaga lume, sa fie sanatosi si sa inunde cu bucurie Pamantul!

Atunci cand "analizez" e cam rau. Atunci cand caut "ce as vrea sa gasesc", nu stiu cum se face ca dau peste... altceva. Atunci cand un strop de bucurie ar vrea sa creasca, pica o alta tristete (mica, mare... mai conteaza). Iar cand peste " praful de stele magic" (un fel de chiciura dansand in aerul rece al diminetii sub reflectoarele strazii), aratat cu degetul inghetat de mica mea Stea, iar vine un nor de fum de departe, ziua ramane cu nori si magia se destrama. Asta tine tot de o oarecare "analiza" (se cheama interpretare) proasta, proasta rau. Probabil ca numai batranetile ma vor lecui. Momentan sunt tanara, cu o minte "prea" agera uneori si cu un suflet PRAF, zbatandu-se sa inoate la suprafata, dar bagat iar si iar sub ape tulburi (cu sanse insa garantate de refacere).

Mai bine astept zilele cu Soare (cand o vrea el sa apara) si ghioceii.

P.S. Azi Ruxi-prietena florilor si a noastra- mi-a oferit primii ghiocei de anul asta. Ii voi duce Martei. Ii vazusem, ii mangaiasem si ii mirosisem si eu la baiatul care-i vindea jos, la intrarea in cladire, dar... "mai astept putin", am zis in gandul meu... Multumim mult, Ruxi! Abia astept sa-ti aduc si eu din gradina mea.

... si cand va fi sa mor, sa am ochii deschisi, iar in limpezimea lor sa mi se oglindeasca nepotii (macar 2). Da-mi Doamne sanatate si lumina, caci santuri adanci am de trecut si cale lunga de presarat cu flori!
Sanatate si minti luminate TUTUROR!

A ierta nu este echivalent cu a uita. NICIODATA! NICIODATA! Imagini ce ma/ne vor urmari o viata, obligandu-ma la alt mod de a gandi si simti lucrurile. De fapt rana peste rana, cicatrice peste cicatrice vor face sa se atrofieze orice simtire. Mintea e mai treaza ca oricand. Sufletul mort (temporar probabil, caci trebuie sa reinvie macar spre a o inconjura pe ea cu tot ce e mai bun). Si iar m-am intrebat: de ce? Poate pentru a vedea odata pentru totdeauna ca drumul nostru e altul. Fie. Desi nu asta ne-am dorit nici una dintre noi. Dumnezeu stie si ne va ocroti cu siguranta. Macar de acum inainte. Dar trebuie sa-i fac Lui o spovedanie scurta: Doamne, ieri am urat, am urat prima data-n viata. Sper sa fie si ultima.

Inceputul sfarsitului de drum

Luat-am greutatile si hai pe drum!
Le-am adunat in cufere si-n geamantane mari
incuiate cu chei si lacate multe.
Is cateva greutati mai mici, oarecum dragi,
pe care le-am pastrat de dupa gat in traista,
ca sa le pot scoate si mangaia arar;
P'astea le port de prea departe
si prea rare-mi sunt spre a nu le proteja,
sunt greutatile mele dragi
din lumea aialalta si nu-s poveri
le port pe-orice meleag.
O voce, dimpreuna cu umbra ei cu tot
sopti o vorba, doua, trei... in urma
nu le mai auzeam, de greutate si de drum.
Nu, nu, va multumesc, am zis
ma voi descurca sa car
si-s invatata, zau, ca-s greutatile mele
si de ani le port aievea ca si-n vis.
Asa tarand de-un cufar si de altul
pornit-am catre nu-stiu-unde
pasit-am catre nu-stiu-ce
catre o zi, catre o vreme
catre un loc necunoscut si fara soare
catre adancuri reci si catre umbre.
Mai, mai sa las toata averea aceasta-a mea,
sa uit de cufere si geamantane
si sa pornesc spre alta lume
mai alba, mai nestiutoare de tristeti
si de poveri usturatoare.
Era insa o oboseala mare, mare...
ca talpile nu mai stiau a se roti in loc
pastrara drumul vechi cu mazga si sudoare
si mai plecau, si se duceau, si iar se asezau
sa-si traga rasuflarea,
sa-si linga bataturile infipte mort in carne
sa mai lepede o toala rupta
ori sa mai puie alta pe inghet.
Pe la o vreme, forfota se isca
si urlete de greutati, de lanturi si de plumburi
ce tot sa iasa-afara se luptau;
si-nfricosata am mai pus un lacat
si o curea legat-am primprejur
pe fiecare cufar, pe fiecare lada
sa nu cumva sa scape iar pe drum.

Urlat-am ca nebuna la ele: sa nu sufle!!!
caci nimeni nu voiesc de azi sa mai auza.

Intai m-am rupt in figuri cu creatii culinare (nu ajuta la nimic sa ai diploma de "strasnica bucatareasa" - e chiar un "minus" la puterea "n+1", unde "n" e numar par compus din minim 13 cifre) si rezultatul a fost ca nu-i pentru cin' se pregateste, ci pentru cin' se nimereste si cand nu ai chef de "nimeriri"...schimbi politeturi cat mai in ton cu vremurile si cu oamenii si ramai tot cu gustul ala, ca mama lui de gust, e asa bun ca nu se vrea schimbat. Si ca nu era tristetea destul de mare, mi-am rascolit a fraiera sufletul si cu muzici..., cu muzici. Apoi, dupa ce n-am gasit altceva mai vesel de citit decat "Scrierile de tinerete" ale lui Marin Preda (n-am rezistat mult) si am mai dat o tura prin "Jertfa si rascumparare" (si de aici am fugit repede) in speranta ca parintele Galeriu, de acolo de unde Dumnezeu l-a asezat, imi va da un dram de calm, de liniste interioara, dupa multe si nereusite activitati duminicale am hotarat sa ma scobor cat mai adanc in vizuina, sa inchid obloanele de noapte, ca soare ioc, si sa incerc sa dorm somn greu si lung macar pana la ziua. De as putea s-o mai lungesc vreo luna, doua pan' s-o imprimavara... n-ar strica. Poate intre timp s-ar gasi careva sa sape imprejur si sa ma mute cu vizuina cu tot intr-o campie mai vie, mai cu vietuitoare, mai cu ... Nu stiu nici eu ce ar fi bine sa fie pe campie. Niste maci si niscai albastrele si grau, ca sa nu ma hranesc numai cu viermi. Sau ei cu mine?... Ca intr-o zi s-o implini si urarea bunului meu prieten :"Sa fii iubita!" si sa ma prinda pregatita.
Tampita stare. Tampita zi. Da' mai tampita firea asta a muierii far' de minte. Si cica are multe clase... Ce folos

Mi-am raspuns la unele dintre intrebari ascultand o melodie, dar mai mult decat muzica, mi-au raspuns versurile ei. M-ar putea defini foarte in detaliu, la fel cum ar putea vorbi destul de direct in locul meu. Ziceam ca mi-am raspuns unor "de ce"-uri. Da. Caci recunoscandu-ma asa cum sunt si cum nu ma pot schimba, mi-am inteles si acceptat mai usor (de parca ar fi fost nevoie, sau ar ajuta la ceva?!) si suferintele, si bucuriile.
Nu importa cu care dintre ele ma hranesc in momentele astea, si asta pentru ca nu-i nimeni care sa stie exact ce e aici, in adancuri, aici, unde se naste definitia fiintei mele. Nu importa si pentru ca viata asta si oamenii ce-i apartin au atat de multe si de invalmasite si chiar de neclare treburi de rezolvat, ca ma simt exact Nimicul care striga fara motiv. Si asta foarte la propriu: foarte Nimic, foarte fara motiv (demn de luat in seama). Lumea geme de suferinta, oamenii se lupta cu nevoi adevarate, iar din multe locuri nu se aude nici un suspin, nu se vede nici macar o mana intinsa. Atatia nu cer nimic si nici macar nu asteapta, ca ajung sa se transforme in ingeri inca din lumea asta.
Eu cer ceva? Astept ceva? - astea sunt mai mult decat "de ce"-urile si le voi aloca un spatiu anume. Dar daca tot veni vorba, cer cate ceva si astept cate ceva, doar ca sunt firescuri pe care nu se merita sa le enumar si pe care le pot considera, fara nici o urma de "ascunzis" nimicuri. Deci, intorcandu-ma, NU CER NIMIC si NU ASTEPT NIMIC. A fost o vreme cand am asteptam mult, am cerut intr-un anumit fel, fara sa-mi dau seama ca ceea ce pentru mine insemna infim, pentru altii era enorm. Asa ca nu mai am curaj sa mai cer si nici nu mai vreau sa ma amagesc asteptand ceva anume.
Traiesc asa cum e dat si fac atat cat pot eu sa fac. A nu se crede ca toate astea aduc vreo mare implinire... Pentru a simti asa ceva e nevoie de mult, mult mai mult. "Nu vreau decat sa traiesc simplu." Asta da deviza, hotarare serioasa de om cu cap. Din pacate nu sunt eu autoarea si nu stiu inca reteta unei asemenea vieti. Nu am chef deloc sa o caut pe net, la ziar nu s-a publicat inca si nici pe mail nu mi-a trimis-o nimeni... Apoi as vrea sa fiu sincera si sa recunosc ca nu am inteles cuvantul simplu din definitia altora. Eu cunosc simplul meu, care inca nu s-a potrivit cu al altuia. Nu mai vreau nici sa visez la o potrivire, cum nu mai vreau sa visez deloc.
Noaptea ma oboseste cumplit, ca nu se mai termina, iar zilele nu se mai maresc odata. Visele cu ochii deschisi sunt prea triste, cele nocturne prea grele. Din pacate tot ceea ce inseamna a trai (simplu sau complicat) cuprinde un complex de teme ce depind de multi factori si de multe conjuncturi.
Sunt insa atenta la mainile intinse si la cele mai mici soapte de chemare. Ma duc catre altii, ca sa uit uneori de ale mele. Ar zice cineva: "de unde dai si Dumnezeu iti da". Poate e si asta un adevar. Nu ma gandesc nici macar la asta. Dumnezeu chiar nu cred ca are masuri si rasplata asa dupa cum mintile noastre pacatoase ar putea sa gadeasca. Dumnezeu are legea Lui si judecata Lui, pe care, marturisesc cu durere, NU LE INTELEG. Sper ca pana la urma sa ajung a-L pricepe. Doar ca daca urma se va apropia, nu voi mai apuca sa cercetez adanc logica Dumnezeiasca si... ma voi prezenta cam incarcata la judecata de apoi.
Aici printre pamanteni, in viata asta am inteles cate ceva, inteleg mereu, traiesc pentru a intelege cat mai mult din ceea ce inseama ea. Imi pun miliarde de intrebari si reusesc cu ajutor omenesc sau ingeresc sa mai si raspund catorva. Raman inca multe pe lista. Multe despre viata, multe despre oameni, multe despre mine insami.
Voi continua sa caut, sa formulez, sa tes, sa insailez raspunsuri.
Voi continua sa ascult pentru a gasi prin altii posibile replici de inserat in acest dialog interior.
Ma voi cufunda in asteptari, in taceri fara maini intinse si fara suspine.
Si voi merge pe calea muzicii si a poeziei lumii intregi.

.......................


Echi d'infinito

Che notte chiara
Che stelle
Tutto è più dolce dopo un temporale
Dopo i giorni del pianto
Adesso si apre il cuore

Ma che sorpresa
Cantando può nascere una rosa
Anche dal fango
Nei deserti più assolati
O negli eterni inverni
Ma che sorpresa
Una rosa
Ma che sorpresa

Io vivo di accenti, di presentimenti
Profumi che sento nell'aria
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito

Restami accanto nel tempo
Non c'è più bella cosa che ci unisca
Nella fortuna o nelle tempeste del destino
Restami accanto per sempre
Restami accanto

Io vivo di accenti, di presentimenti
Profumi che sento nell'aria
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito.

....................
O incercare de traducere, cat de cat literara, cat de cat poetica:

Ce noapte senina,
Ce stele
Totul e mai dulce (calm) dupa o furtuna
Dupa zile cu lacrimi (de plans)
Acum se deschide din nou inima (sufletul)

Si ce surpriza
Din muzica se poate naste un trandafir
Chiar si din noroi
In cele mai insorite deserturi
Ori in iernile nesfarsite

Si ce surpriza
Un trandafir
Ce mare surpriza

Traiesc din accente, din presentimente
Din miresmele simtite in (adunate din) aer
Si traiesc din izbucniri (zvacniri) vii, din emotii profunde
Din momente de glorie trecatoare (efemere)
Iar in linistea lumii (universului)
Aud ecouri de infinit.

Ramai langa mine prin (dincolo de) timp
Nu exista un lucru mai frumos care sa ne uneasca
Dincolo de sansa sau de incercarile destinului
Ramai langa mine pentru totdeauna
Ramai
.......
restul se mai repeta.

In multe randuri am zis ca italienii(pe care multi nu-i inghit si a caror muzica nu e atat de in topuri ca altele) au muzica buna, avand o oarecare complexitate melodica si mai cu seama versuri destul de profunde in compozitiile lor. E posibil sa mai fi scris pe undeva chestia asta. Nu am descoperit-o azi si de la prima auditie (la Sanremo...) m-a patruns regasirea-mi acolo...

Din categoria "cugetari pseudo-meta-fizico-anti-depresivo ... simpliste"

De ce?
Nu e o intrebare simpla.
Chiar mai grea decat multe alte intrebari.
Obsedanta adesea.
De ce...?
Si cand nu e nimeni care sa incerce un "pentru ca...",
devine chiar o intrebare
dureroasa.
De ce?

Atunci imi zic:
De ce?
Si-mi raspund:
Uite d'aia!

Si incerc sa rad,
sa caut o umbra de bucurie.
Gasit!
Gasit si umbra.

Umbra draga, cum ziceai?
De ce?
Uite-asa!

Ahaaaa...

salutul si oamenii de langa noi

buna dimineata
spui cand deschizi ochii,
celui din stanga ori din dreapta,
din bratele caruia ar fi trebuit sa pleci.

buna dimineata
spui copilului pe care il trezesti
sau adultului cu care te intalnesti
in bucatarie.

buna dimineata
spui vecinului de alaturi,
daca se intampla sa plece
deodata cu tine.

buna dimineata
spui colegilor de drum,
portarului, liftierei
si colegilor de birou

...

buna ziua
spui la telefoanele
pe care le dai sau le primesti
peste zi.

buna ziua
spui in piata, la farmacie,
in magazine, pe strada
oamenilor multi.

...

buna seara
spui pe peronul unei gari,
pe peronul altei gari
si cand intri in casa.

buna seara
spui si unui apel rar,
cu vesti proaste
sau bune chiar.
...

noapte buna
spui inainte sa inchizi ochii,
celui din stanga ori din dreapta
sau in bratele caruia ai vrea sa te cuibaresti.

noapte buna
spui copilului, sarutandu-l pe frunte
sau adultului de care te-ai despartit
in sufragerie.

noapte buna
spui celor de departe,
celor de foarte aproape,
ingerilor tai.

noapte buna
spui intr-un fel anume,
in alt fel decat toate
celelalte saluturi.

noapte buna
aduna dragoste,
emana dragoste,
nu se poate inlocui.

noapte buna
e o incununare
de saluturi
de o zi.

Daca am aduna cate saluturi oferim intr-o zi,
cum si mai ales cui le adresam,
cum si de la cine le primim,
am putea afla ceva
ce poate ne-a scapat
despre viata noastra. Nu?!

Iar daca la vreunul din capitole apare o lipsa,
iar daca la altul s-a facut o oarecare inlocuire,
iar daca orele s-au schimbat
si chiar saluturile s-au transformat
sau pur si simplu au tacut, atunci...

Sa incercam saluturile in alte graiuri
dar mai intai de toate
sa dormim in liniste
si pace.