Intai m-am rupt in figuri cu creatii culinare (nu ajuta la nimic sa ai diploma de "strasnica bucatareasa" - e chiar un "minus" la puterea "n+1", unde "n" e numar par compus din minim 13 cifre) si rezultatul a fost ca nu-i pentru cin' se pregateste, ci pentru cin' se nimereste si cand nu ai chef de "nimeriri"...schimbi politeturi cat mai in ton cu vremurile si cu oamenii si ramai tot cu gustul ala, ca mama lui de gust, e asa bun ca nu se vrea schimbat. Si ca nu era tristetea destul de mare, mi-am rascolit a fraiera sufletul si cu muzici..., cu muzici. Apoi, dupa ce n-am gasit altceva mai vesel de citit decat "Scrierile de tinerete" ale lui Marin Preda (n-am rezistat mult) si am mai dat o tura prin "Jertfa si rascumparare" (si de aici am fugit repede) in speranta ca parintele Galeriu, de acolo de unde Dumnezeu l-a asezat, imi va da un dram de calm, de liniste interioara, dupa multe si nereusite activitati duminicale am hotarat sa ma scobor cat mai adanc in vizuina, sa inchid obloanele de noapte, ca soare ioc, si sa incerc sa dorm somn greu si lung macar pana la ziua. De as putea s-o mai lungesc vreo luna, doua pan' s-o imprimavara... n-ar strica. Poate intre timp s-ar gasi careva sa sape imprejur si sa ma mute cu vizuina cu tot intr-o campie mai vie, mai cu vietuitoare, mai cu ... Nu stiu nici eu ce ar fi bine sa fie pe campie. Niste maci si niscai albastrele si grau, ca sa nu ma hranesc numai cu viermi. Sau ei cu mine?... Ca intr-o zi s-o implini si urarea bunului meu prieten :"Sa fii iubita!" si sa ma prinda pregatita.
Tampita stare. Tampita zi. Da' mai tampita firea asta a muierii far' de minte. Si cica are multe clase... Ce folos