joi, 18 februarie 2010

Am avut senzatia ca toti se uitau la mine ca la o nebuna.
...............
Nu-i nimic anormal intr-un om care se bucura enorm de venirea pe lume a unui copil, a inca unui copil (oricare ar fi el - am curajul sa spun si asta!). Nu-i nici intr-un caz ciudat sa plangi de atata fericire, da, fericire, mai mult decat bucurie. Oamenii se straduiau oarecum sa zambeasca: "Da, da, sa traiasca!" Unii nici macar atat nu au simtit. La altii nici nu a putut ajunge mesajul. Sunt si situatii mai... speciale, sa zicem. Dar sunt si persoane care nu pot fi atinse cu nimic. Nimic altceva decat acele lucruri pe care numai ei le desemneaza drept importante le pot retine atentia.
...............
E trist sa nu gasesti o oglinda in care sa poti vedea dublura bucuriei tale. Aaaaa, sa iei ciobul de sticla, cu rama aurita eventual si sa te vezi tot pe tine in fericire, asta... asta se transforma intr-o bucurie tampa, mai pe larg, tampita rau. Si atunci pleci pe strazi si te bucuri cu cerul de deasupra. Sigur norii vor impartasi fericirea ta. Si de-sigur ca si Soarele se fericeste deodata cu tine, ca doar d'aia e Soare. Poti sa tragi un chiot si dinaintea pamantului, care e pe aceeasi lungime de unda cu tine (atentie numai la asfalt, betoane, si alte placari, ca sa nu distorsioneze mesajul!). Si ciuleste urechile bine, ca din Jos ori din Sus ceva tot ti se va intoarce, un fosnet, o adiere, un cu-tremur, o raza... De Sus ori de Jos Cineva te vede, simte deodat' cu tine si-ti impartaseste Bucuria. Da, si deja simti si tu ca incepi sa te bucuri de libertatea de a te bucura.
..................
Sa traiasca TOTI copiii din intreaga lume, sa fie sanatosi si sa inunde cu bucurie Pamantul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu