Mi-am raspuns la unele dintre intrebari ascultand o melodie, dar mai mult decat muzica, mi-au raspuns versurile ei. M-ar putea defini foarte in detaliu, la fel cum ar putea vorbi destul de direct in locul meu. Ziceam ca mi-am raspuns unor "de ce"-uri. Da. Caci recunoscandu-ma asa cum sunt si cum nu ma pot schimba, mi-am inteles si acceptat mai usor (de parca ar fi fost nevoie, sau ar ajuta la ceva?!) si suferintele, si bucuriile.
Nu importa cu care dintre ele ma hranesc in momentele astea, si asta pentru ca nu-i nimeni care sa stie exact ce e aici, in adancuri, aici, unde se naste definitia fiintei mele. Nu importa si pentru ca viata asta si oamenii ce-i apartin au atat de multe si de invalmasite si chiar de neclare treburi de rezolvat, ca ma simt exact Nimicul care striga fara motiv. Si asta foarte la propriu: foarte Nimic, foarte fara motiv (demn de luat in seama). Lumea geme de suferinta, oamenii se lupta cu nevoi adevarate, iar din multe locuri nu se aude nici un suspin, nu se vede nici macar o mana intinsa. Atatia nu cer nimic si nici macar nu asteapta, ca ajung sa se transforme in ingeri inca din lumea asta.
Eu cer ceva? Astept ceva? - astea sunt mai mult decat "de ce"-urile si le voi aloca un spatiu anume. Dar daca tot veni vorba, cer cate ceva si astept cate ceva, doar ca sunt firescuri pe care nu se merita sa le enumar si pe care le pot considera, fara nici o urma de "ascunzis" nimicuri. Deci, intorcandu-ma, NU CER NIMIC si NU ASTEPT NIMIC. A fost o vreme cand am asteptam mult, am cerut intr-un anumit fel, fara sa-mi dau seama ca ceea ce pentru mine insemna infim, pentru altii era enorm. Asa ca nu mai am curaj sa mai cer si nici nu mai vreau sa ma amagesc asteptand ceva anume.
Traiesc asa cum e dat si fac atat cat pot eu sa fac. A nu se crede ca toate astea aduc vreo mare implinire... Pentru a simti asa ceva e nevoie de mult, mult mai mult. "Nu vreau decat sa traiesc simplu." Asta da deviza, hotarare serioasa de om cu cap. Din pacate nu sunt eu autoarea si nu stiu inca reteta unei asemenea vieti. Nu am chef deloc sa o caut pe net, la ziar nu s-a publicat inca si nici pe mail nu mi-a trimis-o nimeni... Apoi as vrea sa fiu sincera si sa recunosc ca nu am inteles cuvantul simplu din definitia altora. Eu cunosc simplul meu, care inca nu s-a potrivit cu al altuia. Nu mai vreau nici sa visez la o potrivire, cum nu mai vreau sa visez deloc.
Noaptea ma oboseste cumplit, ca nu se mai termina, iar zilele nu se mai maresc odata. Visele cu ochii deschisi sunt prea triste, cele nocturne prea grele. Din pacate tot ceea ce inseamna a trai (simplu sau complicat) cuprinde un complex de teme ce depind de multi factori si de multe conjuncturi.
Sunt insa atenta la mainile intinse si la cele mai mici soapte de chemare. Ma duc catre altii, ca sa uit uneori de ale mele. Ar zice cineva: "de unde dai si Dumnezeu iti da". Poate e si asta un adevar. Nu ma gandesc nici macar la asta. Dumnezeu chiar nu cred ca are masuri si rasplata asa dupa cum mintile noastre pacatoase ar putea sa gadeasca. Dumnezeu are legea Lui si judecata Lui, pe care, marturisesc cu durere, NU LE INTELEG. Sper ca pana la urma sa ajung a-L pricepe. Doar ca daca urma se va apropia, nu voi mai apuca sa cercetez adanc logica Dumnezeiasca si... ma voi prezenta cam incarcata la judecata de apoi.
Aici printre pamanteni, in viata asta am inteles cate ceva, inteleg mereu, traiesc pentru a intelege cat mai mult din ceea ce inseama ea. Imi pun miliarde de intrebari si reusesc cu ajutor omenesc sau ingeresc sa mai si raspund catorva. Raman inca multe pe lista. Multe despre viata, multe despre oameni, multe despre mine insami.
Voi continua sa caut, sa formulez, sa tes, sa insailez raspunsuri.
Voi continua sa ascult pentru a gasi prin altii posibile replici de inserat in acest dialog interior.
Ma voi cufunda in asteptari, in taceri fara maini intinse si fara suspine.
Si voi merge pe calea muzicii si a poeziei lumii intregi.
Nu importa cu care dintre ele ma hranesc in momentele astea, si asta pentru ca nu-i nimeni care sa stie exact ce e aici, in adancuri, aici, unde se naste definitia fiintei mele. Nu importa si pentru ca viata asta si oamenii ce-i apartin au atat de multe si de invalmasite si chiar de neclare treburi de rezolvat, ca ma simt exact Nimicul care striga fara motiv. Si asta foarte la propriu: foarte Nimic, foarte fara motiv (demn de luat in seama). Lumea geme de suferinta, oamenii se lupta cu nevoi adevarate, iar din multe locuri nu se aude nici un suspin, nu se vede nici macar o mana intinsa. Atatia nu cer nimic si nici macar nu asteapta, ca ajung sa se transforme in ingeri inca din lumea asta.
Eu cer ceva? Astept ceva? - astea sunt mai mult decat "de ce"-urile si le voi aloca un spatiu anume. Dar daca tot veni vorba, cer cate ceva si astept cate ceva, doar ca sunt firescuri pe care nu se merita sa le enumar si pe care le pot considera, fara nici o urma de "ascunzis" nimicuri. Deci, intorcandu-ma, NU CER NIMIC si NU ASTEPT NIMIC. A fost o vreme cand am asteptam mult, am cerut intr-un anumit fel, fara sa-mi dau seama ca ceea ce pentru mine insemna infim, pentru altii era enorm. Asa ca nu mai am curaj sa mai cer si nici nu mai vreau sa ma amagesc asteptand ceva anume.
Traiesc asa cum e dat si fac atat cat pot eu sa fac. A nu se crede ca toate astea aduc vreo mare implinire... Pentru a simti asa ceva e nevoie de mult, mult mai mult. "Nu vreau decat sa traiesc simplu." Asta da deviza, hotarare serioasa de om cu cap. Din pacate nu sunt eu autoarea si nu stiu inca reteta unei asemenea vieti. Nu am chef deloc sa o caut pe net, la ziar nu s-a publicat inca si nici pe mail nu mi-a trimis-o nimeni... Apoi as vrea sa fiu sincera si sa recunosc ca nu am inteles cuvantul simplu din definitia altora. Eu cunosc simplul meu, care inca nu s-a potrivit cu al altuia. Nu mai vreau nici sa visez la o potrivire, cum nu mai vreau sa visez deloc.
Noaptea ma oboseste cumplit, ca nu se mai termina, iar zilele nu se mai maresc odata. Visele cu ochii deschisi sunt prea triste, cele nocturne prea grele. Din pacate tot ceea ce inseamna a trai (simplu sau complicat) cuprinde un complex de teme ce depind de multi factori si de multe conjuncturi.
Sunt insa atenta la mainile intinse si la cele mai mici soapte de chemare. Ma duc catre altii, ca sa uit uneori de ale mele. Ar zice cineva: "de unde dai si Dumnezeu iti da". Poate e si asta un adevar. Nu ma gandesc nici macar la asta. Dumnezeu chiar nu cred ca are masuri si rasplata asa dupa cum mintile noastre pacatoase ar putea sa gadeasca. Dumnezeu are legea Lui si judecata Lui, pe care, marturisesc cu durere, NU LE INTELEG. Sper ca pana la urma sa ajung a-L pricepe. Doar ca daca urma se va apropia, nu voi mai apuca sa cercetez adanc logica Dumnezeiasca si... ma voi prezenta cam incarcata la judecata de apoi.
Aici printre pamanteni, in viata asta am inteles cate ceva, inteleg mereu, traiesc pentru a intelege cat mai mult din ceea ce inseama ea. Imi pun miliarde de intrebari si reusesc cu ajutor omenesc sau ingeresc sa mai si raspund catorva. Raman inca multe pe lista. Multe despre viata, multe despre oameni, multe despre mine insami.
Voi continua sa caut, sa formulez, sa tes, sa insailez raspunsuri.
Voi continua sa ascult pentru a gasi prin altii posibile replici de inserat in acest dialog interior.
Ma voi cufunda in asteptari, in taceri fara maini intinse si fara suspine.
Si voi merge pe calea muzicii si a poeziei lumii intregi.
.......................
Echi d'infinito
Che notte chiara
Che stelle
Tutto è più dolce dopo un temporale
Dopo i giorni del pianto
Adesso si apre il cuore
Ma che sorpresa
Cantando può nascere una rosa
Anche dal fango
Nei deserti più assolati
O negli eterni inverni
Ma che sorpresa
Una rosa
Ma che sorpresa
Io vivo di accenti, di presentimenti
Profumi che sento nell'aria
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito
Restami accanto nel tempo
Non c'è più bella cosa che ci unisca
Nella fortuna o nelle tempeste del destino
Restami accanto per sempre
Restami accanto
Io vivo di accenti, di presentimenti
Profumi che sento nell'aria
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito
E vivo di slanci, di moti profondi
Fugaci momenti di gloria
E nel silenzio del mondo
Io sento echi di infinito.
....................
O incercare de traducere, cat de cat literara, cat de cat poetica:
Ce noapte senina,
Ce stele
Totul e mai dulce (calm) dupa o furtuna
Dupa zile cu lacrimi (de plans)
Acum se deschide din nou inima (sufletul)
Si ce surpriza
Din muzica se poate naste un trandafir
Chiar si din noroi
In cele mai insorite deserturi
Ori in iernile nesfarsite
Si ce surpriza
Un trandafir
Ce mare surpriza
Traiesc din accente, din presentimente
Din miresmele simtite in (adunate din) aer
Si traiesc din izbucniri (zvacniri) vii, din emotii profunde
Din momente de glorie trecatoare (efemere)
Iar in linistea lumii (universului)
Aud ecouri de infinit.
Ramai langa mine prin (dincolo de) timp
Nu exista un lucru mai frumos care sa ne uneasca
Dincolo de sansa sau de incercarile destinului
Ramai langa mine pentru totdeauna
Ramai
.......
restul se mai repeta.
In multe randuri am zis ca italienii(pe care multi nu-i inghit si a caror muzica nu e atat de in topuri ca altele) au muzica buna, avand o oarecare complexitate melodica si mai cu seama versuri destul de profunde in compozitiile lor. E posibil sa mai fi scris pe undeva chestia asta. Nu am descoperit-o azi si de la prima auditie (la Sanremo...) m-a patruns regasirea-mi acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu