A ierta nu este echivalent cu a uita. NICIODATA! NICIODATA! Imagini ce ma/ne vor urmari o viata, obligandu-ma la alt mod de a gandi si simti lucrurile. De fapt rana peste rana, cicatrice peste cicatrice vor face sa se atrofieze orice simtire. Mintea e mai treaza ca oricand. Sufletul mort (temporar probabil, caci trebuie sa reinvie macar spre a o inconjura pe ea cu tot ce e mai bun). Si iar m-am intrebat: de ce? Poate pentru a vedea odata pentru totdeauna ca drumul nostru e altul. Fie. Desi nu asta ne-am dorit nici una dintre noi. Dumnezeu stie si ne va ocroti cu siguranta. Macar de acum inainte. Dar trebuie sa-i fac Lui o spovedanie scurta: Doamne, ieri am urat, am urat prima data-n viata. Sper sa fie si ultima.