Dimineata. Odaita cu frig si cu caldura deopotriva. Frig de la aerul de afara fluturand prin jumatatea de geam deschisa. Caldura de la muzici si de la lana cergii de sub talpi. Primele haine care-mi venira inainte, se si insirara pe mine. "Bijuteriile" , tot alea de ieri, potrivite de Marta cu mult bun-gust. Si mai ales "pretioase cu adevarat", nu "lemne" ca ale mele (alea obisnuite). Un pieptanat rapid, doua treceri de balsam pentru buze si gata. Geanta cu toate cele trebuincioase in ea si gata de plecare. Intind mana sa inchid radioul. Ma opresc mecanic. Stire:

" Începând din luna mai a acestui an, în ţară vor funcţiona zece cluburi de socializare pentru persoane singure, unul dintre acestea la Ploieşti. Celelalte vor exista în Bucureşti (trei), Sibiu, Timişoara, Cluj, Iaşi, Galaţi şi Constanţa. Membrii lor se vor întâlni săptămânal în locuri diferite, iar activităţile organizate pentru ei sunt menite să-i incite la comunicare şi cooperare. Participarea nu e condiţionată de plata vreunei taxe. "

Doamne, Doamne!!!... De ce mi-au tremurat picioarele coborand scara? De ce mi s-au umezit ochii? De ce n-am nimerit sa plec cu Marta de mana din casa si sa ajung cat mai repede in aglomeratia garii, a trenului, a metroului...? Dar mai grav: de ce am cautat stirea pe net?! Si cum de am lasat curiozitatea sa citeasca si forumuri din categoria data? De ce?! De ce?!

Apara-ma si pazeste-ma!

P.S. Daca cineva chiar ar citi aici, vreau sa specific ca site-ul catre care se facea trimitere era unul destul de serios, comparativ cu mizeriile crunte care imput netul sub masca "socializarii". Numai ca senzatia pe care mi-a creat-o forumul a fost de o tristete fara margini cosmetizata cu zvacniri de exuberanta, comic si impacare cu ideea vietuirii in iluzia virtualului.

Ex.: Ce poate fi mai trist decat niste femei care fac o petrecere "pe forum", postand fotografii cu bauturile, prajiturile si barbatii pe care ii viseaza ca facand parte din decor?!... Cata singuratate sa te starneasca sa-ti petreci viata asa? Chiar se poate trai in impacare cu propria-ti fiinta, ca de fericire nu se poate vorbi, intr-un asemenea mod? Sunt lucruri care pe mine ma depasesc total.

Inca o data, ai grija de mine, Doamne! Tu, macar Tu, nu ai sa ma lasi NICIODATA SINGURA!!!