Poate ca si primavara e de vina. Nu doar primavara. Si genele mostenite cu mandrie de la amandoi ai mei. Din doi iubitori nu putea iesi decat o iubareata. Si cand anotimpul nou se contopeste cu asa un teren propice... Plutiri. Alunecari. Invaluiri. Surasuri. Bucurii. Si asa o indragostire de viata, de soare, de aer...

Ma umplu de dragoste si numai privind. Perechile sarutandu-se prin metrou, pe strazi, prin parcuri. Porumbeii perechi pe acoperisul de dincolo de fereastra. Pisoii de acasa imbratisati in cosul cu fan. Cateaua pupandu-se prin gard cu cainii vagabonzi. Gandacii reinviati in prelunga suprapunere, unul peste altul si amandoi peste pamantul ud. Aura tinerei in asteptarea nuntii, inundand cu lumina un compartiment de tren. Sclipirea din ochii barbatului proaspat tuns indragostit a cata oara in viata... Luna urmarind Soarele si stelele facandu-si cu ochiul una ... altuia ;).

O lume a dragostei in care ma invart, cu capul lasat pe spate, in cercuri concentrice, deodata secante, pana la pierdere in tangential. Ma acopar cu voalul bucuriei altora spre a disturba atentia de la cautarea proprie-mi bucurii.

Rafale dulci de vant, alternand fierbinteala cu frisonul, nu reusesc sa ma trezeasca din vis. Nu sa ma si destepte. Pare-se ca asta e o batalie deja pierduta.

Lasati-ma sa mai visez o ora, o zi, o primavara macar!

... la dragoste

Lasati-ma asa, ne-desteapta!

In vis orice e posibil, chiar si dragostea ... de primavara ... interzisa

Iar voi, VOI IUBITI-VA! MULT si BINE!!!