Despre minciuna

Sunt si adevaruri care dor si inca foarte tare, dar minciuna e ucigator de dureroasa pentru una ca mine. M-am nascut in adevar, am trait juma' de viata numai in adevar, cata vreme am fost in casa si in mijlocul alor mei. Apoi, poate si pentru ca dintre ei Ea a plecat, Ea care era samanta, radacina, frunza si floarea adevarului, am ajuns sa cunosc incet, incet si minciuna. Am plecat de acolo, din casa adevarului, in propria-mi viata, din nefericire gasind jumatatea, care crescuse in minciuna (de multe ori fara voie).

De nenumarate ori am fost fortata sa intru in joc, sa ader la nimicnicia vietii in minciuna. M-am ferit si am fugit si m-am ascuns de cate ori am putut. Aveam si atunci, ca si acum, ca si maine in minte si-n suflet vorbele mamei: "Sa fugi de minciuna si de mincinosi ca de dracu! De la minciuna se trag toate relele!" Am suferit ori de cate ori a trebuit sa particip la "treburi ascunse" (chiar daca foarte multe fara mare importanta - pentru unii). M-a durut de fiecare data cand am descoperit "pacaleli" cu sau fara stirea autorilor. Am crescut, m-am uratit maturizandu-ma in "viata facuta si cu d-astea" si parca din ce in ce mai mult imi apareau in preajma mincinosi, din ce in ce mai mult cei pe care ii aveam aproape isi dadeau arama pe fata si de fiecare data descoperirile ma rodeau, dar iubindu-i, treceam cu vederea.

Traiesc vremuri in care am reusit sa constientizez ca aceste treceri cu vederea nu ajuta la nimic. Din contra, duc la cronicizarea proastelor obisnuinte pentru unii si la tumori pe suflet pentru altii. Nu e bine nici pentru unii, nici pentru altii. Inteleg, caci mi se tot repeta, ca ar trebui sa fiu mai relaxata (ma rog, in multe sensuri d'astea, care ma framanta pe mine "prosteste"), dar poate mi se va spune si ce castig din asta eu sau celalalt. Aaaaa, castigam cu totii o si mai mare minciuna, una relaxata si cu viata lunga, una impodobita artistic ca sa placa ochiului, una care sa semene a senin cand afara fulgera, sau sa para apa limpede mocirla, de care nu mai departe ieri scriam!!! Strasnica realizarea asta!! Asadar, no, thank you.

Ma gandesc sa fug, sa fug de mincinosi, sa nu ma mai gaseasca nimeni si sa traiesc chiar singura, singura cuc, doar cu adevarul de sus. Ooo si cati m-or condamna, cati nu vor crede ca numai asta fu motivul disparitiei mele!... "Iaca, bagati-va mintile-n cap!" le-oi trimite semne din lumea aia de departe, "iaca un om care se duse din nimic-ul asta pe care voi il numiti MINCIUNA".