Marta a plecat impreuna cu copiii cu familii frumoase. Se duc cu invatatoarea sa cante prin niste sate. Nu stiu exact amanuntele. Important e ca fac asta pentru Andrei. Anca mi-a promis ca o va avea in grija. Nu am fost in stare sa ma duc. Ma dor toate: rinichi, cap, suflet si altele... Toata dimineata am ascultat-o exersand cantecul pe care vrea sa-l interpreteze la viola. Nu e ea o mare artista (inca), dar stradania ei ar trebui pretuita. Alaltaseara am cantat amandoua, ea la viola, eu chitara si voce, apoi ea voce si eu o acompaniam. Suna asa frumos! Acum am condus-o doar pana la poarta, a plecat bucuroasa caci era cu Ioana, buna ei prietena si apoi mai era si gandul ca va canta pentru Andrei. Trebuia sa fiu si eu cu ea. Trebuia... Am privit-o pana departe. La un moment dat am strigat-o ca sa-i arat semnul magic, inima mea. Mi-a aratat-o si ea pe a ei. Dar, o inima a plecat, ailalta a ramas... A ramas acasa cu minciuna unei zile cu soare, cu minciuna unei familii care nu mai e familie si cu... Am luat-o pe Tina, credincioasa si iubitoarea mea catea, ne-am urcat in leagan amandoua si de data asta am lasat-o sa-mi ia si lacrimile de pe obraz. In curte e cam dezordine. E ca dupa iarna. Nu a venit inca ziua curateniei de primavara. Ieri abia am facut cate ceva prin casa. Mai e nitel si vine Pastele si nu stiu cum le-oi rezolva pe toate. Bine macar ca am terminat geamurile. La casa asta mare si cu imensitatile astea de ferestre... spalatul geamurilor nu mai e chiar o bucurie. Dar cand Marta a zis :"Ce frumos se vede cerul acum!" am uitat si de oboseala si de dureri si m-am bucurat si eu de geamurile curate. In timp ce stateam in leagan cu Tina, treceau oamenii spre si dinspre biserica. E aici, peste drum de noi. Asa o biserica frumoasa, veche, cu preoti adevarati. Mi-e dor sa merg la biserica duminica. De cativa ani ma duc numai la parastase, prea multe parastase. Acum, ma duc inapoi in curte sa ma mai incalzesc un pic. E mai cald afara decat in casa. Ma duc... Ma tot duc...