Azi e Dragaica, sarbatoarea de Sanziene si ziua lui tata. Ploua ca toamna, e intuneric si trist. Totusi, mi-am amintit ca:

iubesc ploaia (desi a murmurat a pustiu toata noaptea pe acoperisul de deasupra mea)
iubesc si toamna (si o astept, daca tot nu mai inseamna mare lucru vara asta)
iubesc sanzienele (pe care le-am luat de la o batranica frumoasa si care s-a minunat ca stiam de sarbatoarea asta. Abia astept sa i le pun Martei in apa baii de diseara si ... cine stie, poate si mamei ei..., in amintirea vremurilor bune)
si-l iubesc si pe TATA (da-i-ar Dumnezeu sanatate si ani cat mai multi!)

.......

Ma obosesc perdelele astea de la geamuri. Ochii mei vor sa le traga si nu pot. Dincolo de ele e asa un acoperis lucios, caramiziu, mai inchis acum de la ploaie, purtand doua cosuri carpite de caramida si tabla, ca lipit de culmea lui, e zidul in caroiaj al Nationalului, sprijinind ultimele etaje ale Interului. Pacat ca nu e clara imaginea asta... Fara carpa asta sintetica la mijloc, as vedea si picurii de apa cereasca.
O sa intorc capul din cand in cand catre stanga, unde fereastra MEA sta cu perdeaua trasa in margini, doar ca aici... :( sunt numai geamuri comuniste in dosul carora oamenii Procuraturii rascolesc hartoage si butoneaza printre cafele cat e ziua de lunga. Nasol.
Prefer ferestrele colegei mele, chiar si cu perdelele lor incomode...

.........

"La munca, doamna, ca doar nu va plateste cineva ca sa cascati gura pe geam!!", a zis ingerasul meu suparat ca nu sunt om serios.
" Iertare! N-am vrut. Promit ca nu o sa mai fac. Nuuuu! Asta nu pot sa promit. Ma apuc de treaba, dar lasati-mi ochii sa mai fuga si p'afara! MULTAM!"