De cand cu "noul meu proiect" menit sa-mi tina de urat pe vreme de furtuni, in pustiul noptilor, in parasirea zilelor si sa-mi umple timpul mort, am impletit atatea ganduri de ieri si de maine... I-am strans pe toti de prin albume, cutii, pungi, sertare, geamantane, i-am curatat de tot ce ar fi putut sa le imprime cea mai mica deviatie a imaginii si i-am inramat rand pe rand. Se intelege sau daca nu, trebuie sa spun raspicat ca am avut dialoguri prelungi cu fiecare in parte. Celor care nu au apucat sa ma cunoasca, m-am prezentat mai intai si le-am vorbit despre mine cat am putut de bine. Da, lor mai cu seama, nu as vrea sa le fie candva cumva rusine cu mine. Au fost si ei "cineva" pe lumea asta si ar fi pacat ca una din neamul lor sa le faca numele de ras taman cand sunt in lumea ... cealalta... Ei, avantajul meu e ca am sapat adanc in timp si stiu multe despre fiecare, despre ce-i convenea si ce nu, asa incat sa ma pot "decora" corespunzator. Cu ceilalti, cei "foarte ai mei", iubitii si nepretuitii care m-au cunoscut si cu care am stat mai multi sau mai putini ani unii langa altii, cu ei convorbirile nu se sfarsesc niciodata. Ei stiu si vor mai afla despre mine ori de cate ori raman numai cu ei, din ce in ce mai des si mai mult "numai cu ei"... Lor le tot repet despre bucuriile (tot mai putine) si tristetile (tot mai multe), despre neputinta mea de a ma desprinde de aici si despre dorinta mea imensa de a o face. Ei stiu dorurile mele si simt ca pun aripa langa aripa ca sa-mi pregatesca culcusul cald pe care il tot visez. Mai am una alta de aranjat pe aici, inclusiv albumul asta pe care daca nu-l termin eu, chiar nu mai are cine sa-l faca si copiii si nepotii si stranepotii nu vor mai avea la cine sa viseze si pe cine sa inrameze si cui sa-i mai scrie un gand in ceasuri de singuratate.
Scriu si parca deja sangele incepe sa se evapore si carnea sa se topeasca, iar sufletul sa prinda el insusi aripi spre a-si lua zborul.
Numai ca... mana cea mica si calda ma prinde de aripa dreapta si ma cheama la culcare. Sarutul ei il simt ca-i de "aici" si ca inca are puterea sa le inlocuiasca pe toate celelalte de "dincolo".

Am cateva vorbe tare importante cu Ei, dar nu mai pot sa le spun acum, caci trebuie sa-mi iau viata in serios, sa-mi trag sufletul indarat si sa ma odihnesc pana maine.

Noapte buna!
Noapte buna si tie, Doamne si ai grija de noi si de Ei!