O, Doamne!! Simt ca-mi crapa ceva in adancuri sau in inalturi!!
Cand tocmai ma pregateam sa renunt la tot, in capul listei fiind mult dorita "intalnire" cu Oana Pellea de azi, cand chiar si amaratele astea de bloguri ma tot uitam in "dosuri" sa vad cum sa le inchid, fara a pierde insa amintirea lor, cand tocmai am expediat "cererea" de plecare in tara aceea..., unde stiu cata suferinta am indurat si facandu-mi o groaza de ganduri si planuri pentru Marta, cand pierdeam totul si pe toti parca deodata..., am primit un mail de la cea pe care, la fel ca si pe altii, am crezut-o "in retragere".
Incurajarile ei si invitatia de a trimite cateva texte la o anumita adresa... m-a facut sa zambesc, intr-o lupta crunta cu durerea asta cumplita de cap. "Texte"?! Draga mea, nu ma indemna la penibil! Scrierile mele sunt chiar "texte" pe care nimeni nu le poate lua in seama. Apoi, oamenii care trimit acolo sunt valori, sunt talente reale, sunt "oameni cu scoala", nu pseudo..., nu prapaditi de doi bani. Nu unii ca mine care "varsa" randuri peste randuri in disperarea singuratatii lor, in speranta ca ar vedea cineva, de undeva sau de candva, pentru a le face surpriza asteptarii la un colt de strada, sau a invitatiei la o cafea sau a unui telefon pe neasteptate.
Bucuria pe care mi-ai pricinuit-o e aceea ca tu esti inca destul de aproape de mine si ca ma consideri "importanta pentru tine". Mai e o farama de om care ma considera importanta. De ce oare nu mi-e de ajuns?! Poate ca ar trebui sa reusesc sa fiu eu insami importanta pentru mine, altminteri... "duce-m-as si m-as tooooot duce". Si ... eu importanta... niciodata!! Asa ca, uite cum nici numele nu stiu a mi-l purta cu cinste. (numele meu inseamna "zori de zi" sau "cea stralucitoare", dupa cum a aflat un prieten drag si pe care il tot dezamagesc).
Dar, de unde oameni buni atatia zori cand doar apusurile se mai vad peste zi si de unde atata stralucire?! Poate daca as mai aduce pe lume o fiica si as inzestra-o cu numele asta, ea, prin grija mea, ar putea fi stralucitoare. Sa caut o bucata de plastilina sau o bucata de lemn sau un ghem de sfoara si ... o nasc indata. :( Nu am vrut sa pun aici doar un semn de tristete, dar pe ala de inima franta si de plans in hohote nu-l stiu. Tinerii se pricep la semne, eu nu.
Hohote crescande... Tocmai canta la Glod FM "JUDY GARLAND - Somewhere Over The Rainbow"... Or mai fi curcubee pe lume? Sa-l rog pe ingerasul meu sa caute si sa ma cheme sa mai vad macar unul, cat imi mai amintesc sa ma bucur.
Imi voi aduna puterile si lacrimile si voi cobora un pic sa caut pe la florarese un manunchi de spice sau de flori de camp pt. preferata mea. (trebuia sa-i fi adus unele din cele adunate sambata) Poate ajung totusi sa o vad.
Tie, prietena draga, iti multumesc din sufletul asta despre care, cu bunatate zici:
"... il rog pe Cel de Sus sa te binecuvanteze cu o fericire pe masura sufletului tau!" Esti PREA buna! Sufletul meu e inscris la XXXXXS. (in vreme ce trupul creste spre XL-uri ... de atata bine)
Ma duc. Ma tot duc... Nu, asta a fost alt spectacol. Acum e "... tanti Roz". Pe Oscar parca mi-e teama sa-l rostesc, dar ma voi duce sa-i urez din cat suflet posed: SANATATE MULTA!
Cand tocmai ma pregateam sa renunt la tot, in capul listei fiind mult dorita "intalnire" cu Oana Pellea de azi, cand chiar si amaratele astea de bloguri ma tot uitam in "dosuri" sa vad cum sa le inchid, fara a pierde insa amintirea lor, cand tocmai am expediat "cererea" de plecare in tara aceea..., unde stiu cata suferinta am indurat si facandu-mi o groaza de ganduri si planuri pentru Marta, cand pierdeam totul si pe toti parca deodata..., am primit un mail de la cea pe care, la fel ca si pe altii, am crezut-o "in retragere".
Incurajarile ei si invitatia de a trimite cateva texte la o anumita adresa... m-a facut sa zambesc, intr-o lupta crunta cu durerea asta cumplita de cap. "Texte"?! Draga mea, nu ma indemna la penibil! Scrierile mele sunt chiar "texte" pe care nimeni nu le poate lua in seama. Apoi, oamenii care trimit acolo sunt valori, sunt talente reale, sunt "oameni cu scoala", nu pseudo..., nu prapaditi de doi bani. Nu unii ca mine care "varsa" randuri peste randuri in disperarea singuratatii lor, in speranta ca ar vedea cineva, de undeva sau de candva, pentru a le face surpriza asteptarii la un colt de strada, sau a invitatiei la o cafea sau a unui telefon pe neasteptate.
Bucuria pe care mi-ai pricinuit-o e aceea ca tu esti inca destul de aproape de mine si ca ma consideri "importanta pentru tine". Mai e o farama de om care ma considera importanta. De ce oare nu mi-e de ajuns?! Poate ca ar trebui sa reusesc sa fiu eu insami importanta pentru mine, altminteri... "duce-m-as si m-as tooooot duce". Si ... eu importanta... niciodata!! Asa ca, uite cum nici numele nu stiu a mi-l purta cu cinste. (numele meu inseamna "zori de zi" sau "cea stralucitoare", dupa cum a aflat un prieten drag si pe care il tot dezamagesc).
Dar, de unde oameni buni atatia zori cand doar apusurile se mai vad peste zi si de unde atata stralucire?! Poate daca as mai aduce pe lume o fiica si as inzestra-o cu numele asta, ea, prin grija mea, ar putea fi stralucitoare. Sa caut o bucata de plastilina sau o bucata de lemn sau un ghem de sfoara si ... o nasc indata. :( Nu am vrut sa pun aici doar un semn de tristete, dar pe ala de inima franta si de plans in hohote nu-l stiu. Tinerii se pricep la semne, eu nu.
Hohote crescande... Tocmai canta la Glod FM "JUDY GARLAND - Somewhere Over The Rainbow"... Or mai fi curcubee pe lume? Sa-l rog pe ingerasul meu sa caute si sa ma cheme sa mai vad macar unul, cat imi mai amintesc sa ma bucur.
Imi voi aduna puterile si lacrimile si voi cobora un pic sa caut pe la florarese un manunchi de spice sau de flori de camp pt. preferata mea. (trebuia sa-i fi adus unele din cele adunate sambata) Poate ajung totusi sa o vad.
Tie, prietena draga, iti multumesc din sufletul asta despre care, cu bunatate zici:
"... il rog pe Cel de Sus sa te binecuvanteze cu o fericire pe masura sufletului tau!" Esti PREA buna! Sufletul meu e inscris la XXXXXS. (in vreme ce trupul creste spre XL-uri ... de atata bine)
Ma duc. Ma tot duc... Nu, asta a fost alt spectacol. Acum e "... tanti Roz". Pe Oscar parca mi-e teama sa-l rostesc, dar ma voi duce sa-i urez din cat suflet posed: SANATATE MULTA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu