Am coborat cu insarcinari de serviciu pe la vremea pranzului, calmandu-mi astfel dorul de aer si soare. Doar ca aer..., cam nu prea, soare insa din plin. Intorcandu-ma de la intalnirea de afaceri (ha!ha!), mi-au iesit in cale trei florarese. Doua mai cu stare, urmarind trecatorii din dosul tarabelor incarcate cu culori si miresme, una, mai de jos cu cateva galeti in fata, intinzand buchete gata pregatite oamenilor grabiti. Ceva le asemana pe cele trei precupete: floarea soarelui.
Toata lumea care ma cunoaste stie ca ador floarea asta, iar cei care nu ma cunosc, pot intelege dupa semnatura. Dincolo de sentimentele contradictorii pe care le-am trait in ultimul timp in legatura cu dragostea mea fata de acest simbol, floarea soarelui ramane ceva oarecum sfant, comoara nepretuita de nimeni altcineva, pe care incerc eu si numai eu sa o pastrez in cufarul cu ganduri si sentimente rare, ferite de umbrele lasate de cei de la care nu mai am pretentia de a pricepe ceva.
Ma intorc. Am asistat la o scena care mi-a lasat un gust amar.
O doamna bine, se tocmea cu sarguinta pentru a obtine un pret bun la un buchet de... un buchet de..., de floarea soarelui. Nu am auzit cat costa si nici nu ma intereseaza. Creierul meu a retinut doar ca floarea soarelui avea un pret, care nu era pe buzunarul cuconetului si ca urma sa fie luata intr-un final acasa la... aceea.
Mi-a venit sa plang.
Mi-am zis: in primul si-n primul rand floarea soarelui nu e de vanzare. Floarea soarelui nu se transfera de pe taraba, in casa uneia care se vedea cat o pretuieste. Floarea soarelui se seamana, se uda si se pliveste (atat cat poate gradinarul sa o faca), iar ea creste, infloreste, se coace bine si se culege.
"Cucoana, pricepi, floarea soarelui nu are pret (cum sa te mai si tocmesti?!)?"
Cine stie, o aduna de pe campurile ei pline de soare, dar numai cine stie. Si cine o iubeste cu adevarat o seamana in gradina si se bucura de ea de la primul rasad pana la maturitate. Cine nu..., se multumeste cu imitatia de pe taraba si are parte de ea doar o zi, doua, pana se cloceste apa din vaza.
"Inteles, mai doamna?!"
Asa! Uite ca am i-am zis-o! Parca ma simt mai usurata! Oricum nu a priceput nimic.
..........

Vine el anul viitor. Abia astept sa-mi umplu curtea de flori si de soare. Pacat ca nu pot sa-mi cumpar un camp, dar cand o sa ma fac eu mare..., o sa-mi iau unul si o sa-mi fac si o sera pe jumatate din suprafata lui, ca sa am si iarna ... SOARE!!!