Am de gand sa-mi asortez verdele esarfei cu muschiul pietrei si indigoul dantelei cu rugina fierului... Transparenta sufletului se va pierde in umbrele cetatii, iar lumina cerului va invalui (poate) intunericul gandurilor... Si daca nu va fi loc pentru o sedere, voi cauta alt loc pentru o citire, o scriere sau pur si simplu o privire, undeva, in valea dinspre izvoare... Sunt si acolo pietre pentru calatori obositi ca mine.

E atat de trista cautarea asta a racorii si pactul cu norii, cand ma invatasem una dintre medaliatele cu Soare. Asta a fost demult, tare demult... De ce oare nu-mi intra odata in cap lucrul asta?!

De ce?