Gandul de ieri si visul de dupa
A fost o zi aparent obisnuita, cu multa munca, cu ceva bucurie, cu vreme frumoasa, cu liniste. Glume si mutre serioase intr-o simbioza placuta ochiului si sufletului. Dupa cele "8 ore de dedicare", drumul spre casa a fost o binecuvantare. Afara - senin, cald, inauntru - adieri patrunzatoare de aer conditionat strecurate pe sub fereastra trenului si pe la picioarele "doamnei"(ha!ha! - ce mai doamna, cu picioarele sloi!). Asa ca am preferat sa calatoresc pe afara, tinandu-ma strans lipita de scara trenului (suferinzii de inima trebuie sa stie ca e doar o figura de stil la mijloc). Desi mi-ar fi placut sa ating cu varfurile degetelor campurile, padurile si apele, m-am intins toata spre inalturi, ca sa ma gudur pe langa soare si sa ma rasfat printre nori. Era asa o frumusete!!! Nu am mai vazut de multa vreme nori asa prietenosi ca cei de ieri. I-as fi luat pe toti acasa sa-mi fac din ei un pat cu baldachin in care sa ma bucur de odihna mult dorita (despre care tot pomenesc in fiecare zi). I-am lasat pana la urma acolo, la locul lor, salvand pe hard-ul sufletului imaginea aia, pe care mi-am zis ca o voi redeschide de cate ori ma voi mai simti trista sau singura.
Si de la atata bucurie, mi-a venit un dor de a o impartasi ... cuiva. Nu stiu de ce simt atata nevoie de a imparti egal si pe din doua trairile astea. E drept ca si necazurile le-as imparti, dar fara nici o urma de pacaleala, repet ca mai mult decat tristeti, visez sa arat cu degetul spre ... bucurii.
"Uite norii aia! Doamne, ce minune! Vrei sa vii cu mine acolo?! Aaaa, sunt norii tai? Ce frumos!!
Uite padurea asta! Cat as alerga prin ea! Tu vrei sa te odihnesti dupa atata fuga?! Fie. Ma asez si eu.
Uite campul ala! Dumnezeule, ce nesfarsita frumusete vie! Hai sa-l cu-treieram!! Si ce daca ar veni un pic de ploaie. Imi place.
Si mai uite si apele astea! Offf, e inca vara! Ne intrecem inot pana la malul celalalt?! Ha! Ha! Te-am pacalit. Nu cred ca rezist pana acolo, dar hai sa ne scaldam un pic si daca poti, du-te tu, dar ... intoarce-te!
... gata.
Vezi, ti-am dat jumate, dar fix jumate din bucuria mea. De ce "fix"?! Pentru ca nu mai vreau sa dau mai mult si nici mai putin nu pot, ca n-ar fi dupa sufletul meu. Asa ca, poftim jumatatea ta, sau pe a mea (nu are nici o importanta) si..."
Oooo, Doamne, ce nori frumosi!!!
A fost o zi aparent obisnuita, cu multa munca, cu ceva bucurie, cu vreme frumoasa, cu liniste. Glume si mutre serioase intr-o simbioza placuta ochiului si sufletului. Dupa cele "8 ore de dedicare", drumul spre casa a fost o binecuvantare. Afara - senin, cald, inauntru - adieri patrunzatoare de aer conditionat strecurate pe sub fereastra trenului si pe la picioarele "doamnei"(ha!ha! - ce mai doamna, cu picioarele sloi!). Asa ca am preferat sa calatoresc pe afara, tinandu-ma strans lipita de scara trenului (suferinzii de inima trebuie sa stie ca e doar o figura de stil la mijloc). Desi mi-ar fi placut sa ating cu varfurile degetelor campurile, padurile si apele, m-am intins toata spre inalturi, ca sa ma gudur pe langa soare si sa ma rasfat printre nori. Era asa o frumusete!!! Nu am mai vazut de multa vreme nori asa prietenosi ca cei de ieri. I-as fi luat pe toti acasa sa-mi fac din ei un pat cu baldachin in care sa ma bucur de odihna mult dorita (despre care tot pomenesc in fiecare zi). I-am lasat pana la urma acolo, la locul lor, salvand pe hard-ul sufletului imaginea aia, pe care mi-am zis ca o voi redeschide de cate ori ma voi mai simti trista sau singura.
Si de la atata bucurie, mi-a venit un dor de a o impartasi ... cuiva. Nu stiu de ce simt atata nevoie de a imparti egal si pe din doua trairile astea. E drept ca si necazurile le-as imparti, dar fara nici o urma de pacaleala, repet ca mai mult decat tristeti, visez sa arat cu degetul spre ... bucurii.
"Uite norii aia! Doamne, ce minune! Vrei sa vii cu mine acolo?! Aaaa, sunt norii tai? Ce frumos!!
Uite padurea asta! Cat as alerga prin ea! Tu vrei sa te odihnesti dupa atata fuga?! Fie. Ma asez si eu.
Uite campul ala! Dumnezeule, ce nesfarsita frumusete vie! Hai sa-l cu-treieram!! Si ce daca ar veni un pic de ploaie. Imi place.
Si mai uite si apele astea! Offf, e inca vara! Ne intrecem inot pana la malul celalalt?! Ha! Ha! Te-am pacalit. Nu cred ca rezist pana acolo, dar hai sa ne scaldam un pic si daca poti, du-te tu, dar ... intoarce-te!
... gata.
Vezi, ti-am dat jumate, dar fix jumate din bucuria mea. De ce "fix"?! Pentru ca nu mai vreau sa dau mai mult si nici mai putin nu pot, ca n-ar fi dupa sufletul meu. Asa ca, poftim jumatatea ta, sau pe a mea (nu are nici o importanta) si..."
Oooo, Doamne, ce nori frumosi!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu